sâmbătă, 24 noiembrie 2007

O groaza de cacaturi noi pe frontul de vest 7 (sau sfarsitul unor nopti de toamna 1)

Stateam pe podul mogosoaiei invaluit intr-o ceata densa si ascultam bubuiturile galagioase ale tunurilor. Batalia urla undeva departe si nu distingeam cine trage in cine si de ce, dar la ora asta nu ma interesa prea tare vroiam doar sa gust aerul tare si iute tarat de ceata printre narile mele inghetate de frigul ascutit. Sunt sfarsit mai sunt doua zile pana la batalia decisiva. Ultima saptamana a fost ingrozitoare: toata lumea vroia munitie multa, prea multa; galbeni asvarliti in cotloanele taramului ... in ultimele zile aruncam disperati zeci de oameni in lupta doar doar om justifica cheltuielile si om inclina balanta conviangator in favoarea noastra.
M-am trezit de dimenata gata pentru batalia minutios pregatita cu locotenenti mei cu seara innainte. Dar cum niciodata socoteala nu se potriveste cu nimic:
-Astazi ataci cu cavaleria pe vadul iancului si pe dealul de la oborul de animale! decreteaza parosu undeva pe a 10. Numai conteaza ca, calareti mei erau la cetatea gnomilor, ca batalia nu era pregatita ca trebuia sa ocup si pozitiile de pe crevasa dinspre cimitirul elfilor. Asta e trimit vorba lui Goldie unul din locotenenti mei...
-Adu cavaleria la mine s-au schimbat planurile ...
Peste un ceas in fata cortului meu stateau cele 2 regimente ... Numai erau asa vioi ca pana acum, dar compensau prin experienta luptei. Stateau zgribuliti sprijinindu se de lastarisul din spatele cortului si chicoteau. Frigul patrunzator imi vibra in voce:
-Pe crevasa va pleca numai un regiment va fi mai greu dar io zic ca reusiti. Cum pentru celelalte am nevoie de mai multi locotenenti, o promovez pe Tantza sa conduca atacul... atentie din cauza vremi o sa atacati pe jos ... Goldie, Octav, Ferari noi mergem la cetatea luminoasa sunt niste regimente ale Galbenului acolo, le curatam repede si atacam la delta Iancului dupa... gata pe cai si la cafteala ca ne apuca noaptea.
va urma....

marți, 20 noiembrie 2007

O groaza da cacaturi noi pe frontul de vest 6 (sau Sirena lui Roaita)

Aveam un somn dulce asezonat cu cadane fragede, care se unduiau elastic pe corpul meu ....
-Antipa, TREZESTE-TE ... era vocea suava ca o sirena de vapor a lui Golden eye ... stanca temporala imi vibra ca un diapazon si ma ducea cu gandul la targovetul sapro pe care il iubim cu toti precum iubim siropul de cucuta in ureche ... cred ca de azi nu ii mai spun golden eye ci persefona: o pictez pe tronul de dupa stix alaturi de hades (care rade precum mutley-cine nu stie cine e sa google it-) in vreme ce ea biciuie cerberul cu trei capete: unul paros, unul mov si unul in forma de papadie ...

luni, 12 noiembrie 2007

O groaza da cacaturi noi pe frontul de vest 5

Flugi cat un sfert de palma se prabuseau salbatic prin negrul noptii de noiembrie. Ii remarcasem prin deschizatura scurta a crenelului ... nu stiu daca e de bine sau de rau dar maine nu ne luptam ... o sa vegetam pe pozitiile castigate cu o zi in urma si o sa asteptam ca armatele sa fie decimate de dusman nu de vreme. Azi dimineata am fost luati pe nepragatite de vremea buna, parosu' s-a repezit la prima ora in cort:
-Antipa scoate balderi si calareti la ora 11 jumatate atacam...
Dar ora nu s-a pastrat, cavaleria era asezata la o garnizoana indepartata si pana in 12 jumatate nu a venit nimeni.
Stateam in curtea pavata cu nisip si paie din cetetea boilor si priveam ostenii veseli si nerabdatori in asteptarea bataliei. Stateau pe ce nimereau butoaie, lazi de munitie ... unii isi mangaiau caii, alti flirtau cu bladeritele (amazoane aparent firave dar foarte indarjite)
-Deci un grup de calareti va pleca sub comanda lui goldie, spre est ca sa creeze o diversiune, eu iau bladeri sub comanda mea si un grup e calareti cu nekratal in frunte ... mazgaleam in nisipul inca umdem cu un pai mai hotarat traseele ... ne reintalnim la hanul lui mc, sub cetatea luminoasa a gnomilor, intrebari?
-Bine sa mergem ...
Am parcurs in tacere drumul pana la colina circulara, un deal rotund considerat pozitie strategica in regatul a 2 lea. Este locul unde se aseaza circurile cand apar in regat si este apasat de magie ascunsa iar trupele regulate nu indraznesc sa atace. Trebuie sa il cucerim si sa il lasam in grija trupelor.
Am trimis calaretii spre vest, o parte din bladeri spre est, si eu cu restul am intrat prin centru; lupta a durat 30 minute la marginea de nord a dealului m-am intalnit cu restul trupelor nevatamate: colina era a noastra ... nu stiu daca sa ma bucure sau nu ... razboiul pare castigat inainte de a incepe, se pare ca dusmanul fie e resemnat, fie nu stie, fie nu vrea, fie nu poate sa lupte ....

vineri, 2 noiembrie 2007

O groaza da cacaturi noi pe frontul de vest 4

Soarele cu desavarsire absent ar trebuii sa se ascunda dupa perdeaua ingandurata de nori pe undeva pe pranz. Peste o ora trebuie sa conduc a doua expeditie in cautarea nestematei uninominale pe lunca raului Pantelimon, din delta andanca a vaii Iancului pana la primele izvoare din muntii Corei. Trebuia sa am un regiment de cavalerie escorta plus o grupa de calareti mai speciali numiti bladeri. Numele lor vine de la creaturile mitice ce le calaresc, un fel de dragoni de statura foarte mica echipati precum serafimi cu 8 perechi de aripi dar de loc rezistenti si incapabili sa poarte armura. Un calaret priceput calare pe o astfel de creatura devine extrem de rapid si groaznic de eficient in atacurile rapide. O alta problema a bladerilor este data de vreme: pe vreme rea sunt imposibil de folosit.
Stateam pe un jilt in cetatea boilor asteptand ingandurat sa vina trupele din fortaretele de resedinta. Priveam pe crenelul ingust din stanga mea cerul intunecat … nu putem lua bladeri cu noi azi e prea periculos. Incep sa ma plimb nervos prin incapere (bladeri erau ultima problema, caci zana papadie a disparut). Toate iscodele trimise de golden eye si parosu s-au intors fara vesti sau deloc. Trebuie sa nu ma gandesc la asta stau si analizez harta luncii si stabilesc locurile de campare si punctele de expeditie … caporalul ma cheama ca a sosit regimentul de calareti. Ca mai toate chestiile in razboi si regimentul era mai mic decat trebuia dar erau suficienti desi nu puteam conta pe balderi.
-Buna eu sunt mov si va voi conduce astazi … le prezint traseul (trebuie sa mergem si la conacul de clestar sa ridicam proviziile).
Plecam incolonati spre conac unde trebuia sa ne intalnim cu baba junghi o hoasca batrana cu vocea groasa si firea apriga. Ea raspunde de distribuirea proviziilor si spre norocul nostru era plecata cand am ajuns … am incarcat repede carele cu provizii si am plecat in graba si liniste mare spre delta iancului. Am poposit pe malul apei unde am distribuit ultimile ordine si am pornit expeditia. Carele mergeau pe vadul apei iar calareti au luat-o in sus pe creasta pentru a ne proteja de eventuale pericole si pentru a vedea lacasuri posibile pentru explorat. De aici drumul s-a scurs monoton am trecut pe langa fortareata de alama, pe langa vagauna luminata o veche cetate a gnomilor parasita de cateva mii de ani, si am ajuns la vadul delfinului unde urma sa exploram celebrul deal al delfinului o galma uriasa in pamant unde zaceau oasele targovetilor macelariti de fii tzanului, un ordin de cavaleri decazuti, protejati de tarul rosu. Am asezat tabara mai sus de un vad si am lasat calaretii sa plece spre deal si spre lacul care sticlea in spatele lui. M-am sprijint de roata din spate a unei carute si priveam cum ceata de calareti trecea vadul mergand trei in rand si apoi cum urcau coama dealului in sir indian cu armurile stralucind in soarele orb din spatele uniformelor portocalii. Erau majoritatea tineri dar foarte buni calareti. Capitanul lor aveam cam 1 70 si calarea un murg inalt, al doilea in rand era un gnom (o raritate gnomi urasc caii in general), cu un cioc stufos si incovoiat sub barbie, ce calarea cel mai mic roib pe care l-am vazut vreodata, in spate veneau vitezisti ce calareau pe cai extrem de firavi (dadeau senzatia ca se rup la fiecare pas dar care erau fantastic de iuti). Ultimi calareti s-au inecat in paduricea de pe coama dealului si eu am ramas privind in gol si lasand gandul sa imi zboare la zeita curcubeu care plecase astazi de la druizi. Am pus santinele m-am bagat in cort … dupa o vreme incepu forfota mare in tabara am iesit sa vad ce se intampla: calareti s-au intors iar unul dintre vitezisti era carat pe brate … el nu era grav ranit dar calul era …
(va urma)

O groaza da cacaturi noi pe frontul de vest 3

Rotocoalele de fum se pierdeau elastic in mazga noptii. Stateam cu picioarele ascuse sub mine si priveam in jos spre valea mogosoaiei nesperat de goala pentru vremuri de razboi. Lumea a obosit sa lupte trateaza razboiul cu indiferenta ... probabil este ceea ce merita. Iarba umeda imi arde din loc in loc picioarele dar nu prea stau sa ma gandesc la asta caci Zeita Curcubeu, soata mea, a fost ranita in aripa stanga. Nu gravitatea ranii ma sperie ci faptul ca trebuie dusa spre control intr-o cetate druida, mai exact in cetatea visinie de la gura podului cel mare. Fiind crescut de druizi stiu cat de greu se trateaza cu ei mai ales acum cand liderul lor este Falsul druid Popandau aliat important al imparatului galben. Cetetea visinie este ca urmare a prostei gestionari (druizii sunt renumiti ca fiind administratori foarte slabi) o ruina, intrarea ingusta putin surpata inchisa partial cu sticla ieftina ne duce pe un culoar pietruit cu dale inegale si ciobite in viscerele imbacsite ale cladirii. Acolo doi paznici supraponderali si surpinzator de draguti ne indruma voisi spre pavilionul unde trebuia sa ajungem, un turn din granit. ne strecuram pe scara ingusta intortocheata pana cand aceasta se deschide intr-un coridor urias flancat de usi scorojite de strajar. Culoarul e populat de tot felul de creaturi care forfotesc agitate in toate directiile. Ne invartim orecum dezorientati pana cand parca fara sa realizam cum ne trezim asteptand la o coada de unde o druidesa fiorosa imi smulge, dintre degetele inclestate in nedumerire, soata si ma trimite afara ... fara prea multe optiuni ma intorc spre turnu de fildes unde o noua zi de razboi sta sa inceapa ...
Desi imparatul portocaliu si vasali sai sunt favoriti certi mai ales dupa ultima victorie zdobitoare, imparatul a hotarat la sfaturile consiliului ca pentru ca victoria sa fie de calibrul celei precedente, din razboiale guzganice sa organizeze niste expeditii in cautarea nestematatei uninominale, o piatra elfica, ingropata adanc sub malurile groase si adanci ale nesimtirii rosii si pazita strasnic de nemarginita indiferenta a poporului ...
(va urma)