Dupa o zi destul de naspa pe care mi-as dori sa nu o mai detaliez m-am indreptat hotarat catre mall vitan sa vaz si io filmu lu' Mungiu. Si l-am vazut ...
Pe vremea cand o ardeam in state cunoscutii mei de pe acolo imi tot spuneau ca daca vrei sa iti anuleze punctele innainte de ati suspenda carnetul trebuie sa mergi la un cinema al politiei si te uiti 2 ore la accidente ingrozitoare de masina. Ma tot intrebam ce as traii daca as fi nevoit sa privesc vreme de 2 ceasuri omeni sfartecati, morti in chinuri groaznice, membre zdrobite de fiare contorsionate ... ei bine Mungiu mi-a rezolvat acesta dilema. La jumatatea filmul simteam ca totul se invarte cu mine, somatizam fiecare scena, aveam senzatia ca nu se sfarsi niciodata, ca toata lumea va muri inclusiv eu, ca genunea din care s-a cascat aceasta poveste (ingrozitor de reala) ma va inghitii si niciodata nu voi mai putea fi fericit sau macar resemnat, ca voi trai intr-o stare de groaza prepetua. Icoana cu fata la masa la socrii, in care ea sta nemiscata in mijlocul oamenilor aceeia straini care vorbesc despre nimic, si din care se vad numai mainile care fie gesticuleaza fie se intind dupa chiftele ... m-a stors complet de vlaga ... ma simteam ca un mediu posedat de un demon care imi terfeleste orice ramasita de energie ... care ma arunca in inima durerii ... care imi rapune tot ce este uman, ma transforma intr-o leguma amorfa, insipida si egala. Finalul salvator m-a gasit infipt in scaun incordat, terifiat, cu ochii iesiti din orbite, socat ca traiesc, ca am reusit sa supravietuiesc ... BRAVO MUNGIU
3 comentarii:
vazut film
nu trezit nici un sentiment
decat poate unul de deja vu - scena "petrecerii"
mai mult decat enervata de atitudinea gabitzei... (ok, stiu o sa fiu acuzata de tot soiul....dar sa recunoastem, speriata - nesperiata- fata este oarecum tampa...cealalta imi place)
finalul? o combinatie intre "happy-endul" american si "coada de peste" europeana
mi-a placut sunetul...citisem cu cateva zile inainte o declaratie a lui mungiu referitor la sunetul scos de avortonul aruncat la ghena- l-am urmarit, si da, fior
ce mi se pare socant? ca imagini din '87 sunt atat de reale 20 de ani mai tarziu in bucurestul lui '07 (vezi scenele filmate pe eminescu)
poate superficial, dar bulina mea alba merge spre "california dreaming" - si nu pt ca razi jumatate de film, pt ca oricum iti lasa un gust amar
Oameni cred in aceleasi valori cand vine vb de imprejurimele blocului personal in 2007 ca si in 87 (garajele sunt de mare angajament). Orice alta comaratie sugereaza o profunda depresie (desi exagerez un pic mai sunt cateva chestii)... da si eu cred ca gabita este lejer retarda (ca sa fiu bland cu ea), dar ar fi unfair sa spui ca majoritatea covarsitoare nu este asa (motiv pentru care pot exista si asemenea situatii si oamenii ca bebe au succes) ... inca ceva situatiile care escaladeaza rapid, iti sugereaza ca oricat de bine ai fi infipt in problema sunt oameni cu care nu poti purta o conversatie normala, si nu poti rezolva civilizat o disputa (vezi bebe, vadiM tudoR). Concluzie fata nuj cati ani aveai atunci dar trebuie sa fi ramas cu ceva gust amar de pe vremea aia ca sa ai sentimentul pe care l-am descris...
cred ca sunt 2 variante:
- il vezi ca pe un film si poti sa speri la impartialitate
- relationezi si il vezi ca pe ceva mai mult decat este....te implici si numai pt ca ataca pt prima data subiectul decretului faci din el mult mai mult...
totusi, dincolo de subiect mai sunt si altele de "vazut" la un film
Trimiteți un comentariu